CAP: 1 Analogii.
Era ziua de vineri. Ma aflam cu un foarte bun prieten intr-o masina care mergea in directia orasului Zaragoza. In timp ce masina rula pe centura orasului priveam pe geam vegetatia uscata care caracterizeaza acele tinuturi. Mintea mea o lua pe o infinitate de drumuri, curbe, directii, fente pentru a reveni de unde a plecat, precum masina care se apropia tot mai mult de oras. Luminile urbei si puterea acestora imi pareau tot mai orbitoare pe masura ce ma concentram suficient. Prezenta lor era asimilata de catre mintea mea cu niste probleme, ganduri, emotii, care se fac din ce in ce mai mari pe masura ce ma concetram mai mult. Nici nu-mi dadusem seama ca ele erau deja acolo si in acelasi timp peste tot deoarece uite c-am ajuns.
Trecusera luni intregi in care nu mai vorbisem cu nici macar o singura femeie, toate imi pareau de neatins precum inelele lui Saturn, de Jupiter inca nu aflasem, simteam doar ca exista precum calculele lui Galileo sau Simon. Poate ei au stiut mai bine sa-i calculeze traiectoria bazandu-se cel mai probabil pe niste calcule matematice. Iar despre un raport intre mine si aceste corpuri stralucitoare vizibile de pe Pamant nici ca se punea problema deoarece eu nu aveam acces la analiza in de aproape si nici nu cunosteam toate calculele. Ei doi, atat Simon, cat si Galileo, erau mult mai bine pregatiti, asa ca Jupiter i-a simtit. Ma gandesc ca poate daca trag o linie si reiau de la capat toate calculele nu ma va ajuta la mare lucru poate doar la scrisul unor poezii cu varii intelesuri.
In tot acest timp aveam mai mult de 30 de femei in agenda. Toate noi si noua is toate. Din cauza fricii de a nu strica ceva nu m-am incumetat sa deranjez nici macar una dintre acele numere de telefon la care priveam cu ochii rosii precum racul. Deoarece deja ne oprisem la o scara de bloc unde gasisem un loc pentru a termina ce aveam prin buzunare, nu chiar in buzunare. Ce s-a intamplat in acea seara nu conteaza deoarece nu acesta este scopul acestei note.
Am calatorit prin lumea intreaga, practic foarte mult sport, si pot spune ca am un corp destul de atletic. Pot sa vorbesc pe aproape orice subiect cu oricine. Nu sunt pentru nimic in lume tipul de porc despre care femeile vorbesc atunci cand se intalnesc. Si cu care pana la urma ajung sa traiasca...
Stiu ca nu sunt genul tuturor femeilor deoarece nu pot sa placi pe toata lumea, pentru mine acest gand este inaltator precum existenta minunatei Jupiter care pe atuncea n-o reusisem s-o gasesc din cauza unor lipsuri in ecuatile pe care ceilalti doi le-au umplut foarte bine cu experienta lor extrem de mare.
Aveam telefonul in mana si inca ne aflam in scara de bloc. Ma gandeam sa fac un pas si sa trimit acelasi mesaj la toate acele femei din agenda telefonului, pentru a vedea cine raspunde si cine nu. In acele timpuri ma afecta extrem de tare daca o cunoscuta sau necunoscuta nu raspundea la mesaje sau la apelurile telefonice.Pentru ca acest lucru sa nu se intample preferam sa nu trimit nici macar un mesaj si sa nu sun niciunde. Odata ce am iesit de la subsol o usa se tranteste puternic drept pentru care m-am gandit ca asta este un semnal pentru a trimite, ca in joaca, treizeci de cereri de intalnire, tip SMS. Daca propuneam unei femei sa iesim in oras poate zicea ca nu. Doua, trei, patru, poate zece ? Dar treizeci de mesaje ? Era foarte clar ca din treizeci de femei poate una va dori. Va raspunde afirmativ la propunerea sau la idea de a iesi cu mine.
CAP 2. Matematica n-are de a face cu logica femeii.
Logica, simturile, statisticele, graficele, erau de partea mea. Nu puteam sa dau gresi in acest experiment social pe care l-am facut. Insa toate eforturile mele de a trimite un mesaj, nici prea cult, nici prea inteligent, nici prea arogant, nici prea, prea...s-au destramat precum un boxer care primeste lovituri insa fara sa cada la Pamant. Unele mi-au spus ca au prieten, altele ca lucreaza, ca nu pot, rahaturi de scuze. Zici ca si-au vorbit intre ele. Iar altele pur si simplu n-au raspuns sau n-au citit mesajul. Deja incepuse antrenamentul si pregatirea pentru a acoperi facultatea lipsa pe care am aratat-o din plin in calculele mele dupa aflarea existentei minunatei Jupiter. Cred ca m-am pregatit gresit.
CAP 3: Aveam ghinion ? Era scuza mea perfecta.
Cel putin acest lucru mi-l spuneau toti oamenii cu care vorbeam si carora decideam sa le spun ceea ce voi ati citit si ati concluzionat pana acum. Daca-i ceream opinea unei prietene foarte bune si ea tot asta spunea. Ani intregi am auzit exact aceeasi fraza, dar acea fata tot nu aparea, feminismul care sa ma inteleaga exact asa cum sunt eu.
Vietile tuturor barbatilor au fost marcate de vreo prezenta feminina, ei sunt fericiti cu jumatatile lor, sunt acceptati de femeile, iubitele, amantele, iar pe mine...Oare unde este adevarata problema ? Gresesc eu cu ceva ?
Iesind din acea scara de bloc deoarece mirosea natural si riscam ca cineva sa sune la politie am decis sa ne intoarcem fiecare aceasa pentru a ne pregati sa dam o tura prin oras '' vamos de bares'' cum zic spaniolii, un fel de '' din bar in bar'' echivalentul limbii romane. Vedeam prin oras, intorcandu-ma acasa, adevarati cretini, mutre ciudate, figuri simpliste, precum geometria de clasa a 3-a. Ei aveau ce eu nu am, si anume acea existenta feminina care sa-mi inteleaga gandurile. Bazandu-ma pe asta am incercat de multe ori sa fac greseli de exprimare ca poate asa se vor simti atrase, insa tot n-a functionat. Am incercat sa par necitit. Tot n-a functionat.
Acesti bizoni cu o cultura generala extrem de scurta aveau in preajma lor femei deosebite, adevarate frumuseti facute pentru a fi iubite de domni adevarati, femei pentru care as fi acceptat pe viu orice taietura, fara anestezie.
Treizeci de numere de telefon si treizeci de refuzuri. Exita ceva-n plus. Existenta blestemelor nu era exclusa, chiar daca incepusem sa cred c-ar fi vorba de vreun blestem. Mintea mea carteziana nu digera bine blestemele. Exista ceva inchis in mine care nu ma lasa sa fac acest pas decisiv in a cunoste vreo fata, imi era frica, teama, aievea ma sufocam. Muream eu oare sau nu reusam sa ma adaptez la figurile simpliste cu care ma intalneam zilnic ?
Cap 4. Ce nu cunosteam eu ?
Nu pot sa dau vina definitiv pe mine. Existau multe lucruri pe care nu le stiam, unele dintre ele nu le cunosc nici macar acuma. Si daca voiam sa inteleg, nu puteam intelege ce s-a intamplat in acea seara de pe pamanturile rosii. Situatia mea era similara unui chirurg fara bisturiu sau al unui om de stiinta caruia ii lipsea o parte din teorie pentru a-si prezenta gandurile stiintifice lumii intregi.
Dragostea nu este cea pe care o cred oamenii de pe aceasta Planeta. Iar daca oamenii n-o stiu intelege, gusta, simti, este ca si cum ea defapt nu exista. Precum un pahar de apa pe care-l vezi pe masa dar nu-l poti bea chiar daca ti-e sete. Esti jos la pamant, n-ai maini si nici piceoare, iar ingrijitorul fumeaza uitandu-se la meci.
Cap 5. Societatea.
Adevarata cauza pentru care eu nu am succes cu sexul opus este atat la mine cat si la lumea din jur. Societatea in care noi traim este bazata pe niste reguli fizice, materiale, trecatoare. Atata timp cat noi privim lucrurile prin vizorul materialismului, care e de sorginte Satanic-Iluminat, n-o sa avansam ca societate.
Doar prin nefiinta putem gasi adevarata iubire pe care n-o putem trai pe aceasta Planeta, in interiorul acestui corp. Cel mai probabil am fost construiti intr-un mare calculator si nu reprezentam altceva decat enter-ul sau shift-ul unei civilizatii...dar acesta reprezinta un alt subiect.
Nimic din ce credem ca exista, nu exista, toata istoria e un fals, o insiruire de analogii luate din diverse parti ale globului, o poveste frumos pictata si conturata, precum masa unui copil de gradinita, farfuria este la locul ei, servetelul la fel, lingura in partea dreapta etc Iar supa din farfurie este reprezentata prin media care scoate pe zi ce trece analfabeti-functionali.
Doar persoanele foarte elevate spiritual pot iubi, pot cunoaste adevarata dragoste, o inteleg. Insa astfel de persoane sunt extrem de putine pe intreg cuprinsul inchisorii.
Treizeci de ratari, treizeci de persoane care cel mai probabil erau antamate in lumea lor, in tabieturile lor, in miscarile lor zilnice, deoarece unele erau dansatoare. Niste roboti din carne si oase care au plecat pe legaturi din vechiul Sumer....alta tema. Acele persoane n-au stitut ce inseamna sa cauti pe cineva care stii ca exista, asa cum eram constient de existenta lui Jupiter si de minunata ei existenta undeva pe aceasta planeta in interiorul ROMANITATII.
Marea masa de oameni nu stiu ce se ascunde in spatele unui zambet sincer, unei simplitati, care este mult mai complexa decat ceva ce executi mecanic dupa niste carti sau teoreme. Copilul, adica societatea, mananca acea supa, se sterge la gura, e satula, ragaie, ca mai apoi sa-si dea cu parfum ca sa nu miroase a mancare. De ce e atat de greu sa faci ceva simplu ? Probabil acele treizeci de ratari se aflau in timpul unei partide de sex, in timpul unei mari petreceri, sau pur si simplu realizau ceva mecanic, ceva ce au mai facut si ieri.
CAP 6. Oficializarea existentei lui Jupiter.
Jupiter este cea mai mare existenta fizica din sistemul meu solar dar si din cel in care ne aflam cu totii. Potrivit scrierilor Jupiter a fost creata in cea de a 4-a zi a Creatiei, aproape de inceputul zilelor sau mi bine spus la inceputul calendarului, ca sa zic asa. Jupiter este mult mai mult decat un obiect luminos pe cer.
Intorcandu-ma in Romania si lasand Peninsula Iberica in pace mi-am dat seama ca trebuie sa recalculez aproape totul pentru a demonstra o data si pentru todeauna existenta acestei fiinte, forme, exemplu de existenta suprema, numita Jupiter. Dupa largi calcule, teorii si ecuatii destul de complicate am reusit s-o gasesc in sfarsit. Era chiar ea. O priveam. Ea nu stia. Totul s-a intamplat intr-o seara si intr-un mod absolut ciudat cand aprope renuntasem la obtinerea unor rezultate, de-asta am decis sa ma relaxez si sa aprind calculatorul pentru a vedea ce s-a mai intamplat. Nu stiu cum am ajuns acolo, exact in acel loc, insa bine ca am ajuns, si iata cum acele unde spatiu-timp, la care toti oamenii de stiinta se gandesc, s-au potrivit o data si bine, in fata mea plasmandu-se toate ideile si gandurile la care sperasem cu cateva luni in urma.
Era ea oare femeia la care m-am gandit si la care visasem atata timp ? ( Voi reveni )